Mai întâi am văzut eșecul în jurul meu, în România. Apoi am aflat cum au eșuat pentru mare parte din țārile lumii. Și cum tot mai multe țări și-au schimbat abordarea. Dar România a rămas la fel - campanii ca acum 100 de ani, strategii ca acum 100 de ani și rezultate… tot ca acum 100 de ani.
FOTO 1 - MARIJUANA
Prima oară am trăit eșecul la 10 ani, când a venit poliția la scoală cu pliante și filmulete îngrozitoare. Ne-au speriat timp de câteva ore dar țin minte că nu am rămas cu nimic altceva decat curiozitate - ce o fi canabisul, cocaina, heroina și alte cuvinte noi pe care le rosteau polițiștii.
A doua oară la 12 ani, cand a venit o persoana care trecuse eroic prin dependentă, cu povești terifiante. Am fost emoționați câteva ore, dar nu am rămas cu nimic altceva decât că ni se părea o vedetă - toată atenția era asupra lui. Eram din nou curios despre droguri și că oamenii care au avut cel mai mult de suferit din cauza lor par să fie faimoți. Putem fi și noi faimoși așa?
A treia oară la 14 ani, piesa cu Dorian Popa - nu te mai droga nu te mai droga, ai grijă de viața ta. Cu prima brumă de gândire critică de la 14 ani, am început să mă întreb - nu te mai droga... cu ce? cu iarbă, cu cocaină, cu alcool, cu tutun, cu cafea? Este oare chiar o simplă alegere de "nu mai fă", sau "nu fa?", când în România milioane de oameni o fac deja? Sau e ca și cum ai sta în fața unei inundații cu mâna întinsă și încerci să spui stop?
A patra oară la 16 ani. "Magazinele de vise" se închiseseră de 2 ani, dar etnobotanicele erau mai prezente ca niciodată. Aș fi zis "ce interesant că nu au dispărut după ce s-au închis magazinele, din contră parcă sunt și mai multe". Dar am fost prea ocupat să-mi văd un prieten bun cum de la note de 10 abia mai reușea sa treaca clasa.
A cincea oară la 18 ani. O cunoștință a fost prinsă la festival cu 6 pastile. Noroc ca nu le-a înghițit de frică, m-am gandit, ar fi putut să moară. Nu erau ale lui - a declarat poliției. Trafic de droguri, au concluzionat procurorii. Mi se părea incredibil cum anii de închisoare se irosesc pe niște câteva miligrame de substanță, când sunt pe străzi sute de tone de droguri. Asta să fie soluția?
FOTO ABSOLVENȚI
Următorii ani am studiat și apoi cercetat criminologia la 2 universități din top 30 mondial, Universitatea Manchester și ulterior la celebra Oxford, unde m-au interesat principal domeniu de interes drogurile - politicile, legile, măsurile care funcționează și nu funcționează. Cum ar trebui o țară să controleze drogurile?
În primii ani am aflat.:
De la Organizația Mondială a Sănătății că aproape tot ce face România în materie de prevenție este pur și simplu greșit. Măsurile de la noi apar cu un mare X în rapoartele și standardele internaționale de prevenție. Poveștile sperietoare, testimonialele persoanelor care au trecut prin dependență, vizitele în închisori, piesele de teatru moralizatoare, campaniile "spune nu" nu doar că nu au nici un efect în a preveni consumul de droguri, dar adesea fie stârnesc interes pentru droguri, fie îi fac pe oameni sa se ascundă și să nu ceară ajutor, fie fac consumul mai periculos, fie toate la un loc. Întocmai ce face România în acest moment. Întocmai eșecurile pe care le-am văzut în jurul meu la 10, 12, 14 ani ai mei si care acum, 15 ani mai tarziu, sunt exact aceleasi.
FOTO RAPOARTE
Apoi am aflat De la 20 de foști președinți, prim-miniștrii și înalți oficiali care alcătuiesc comisia globală pentru politicile drogurilor că deși țările lumii au încercat 50 de ani să oprească consumul de droguri prin poliție, procurori și judecători, nu doar că nu au avut niciun fel de succes, dar în unele cazuri tocmai legea - și aplicarea legii - a făcut mai mult rău oamenilor, comunităților și țărilor respective decât răul provocat de substanțele pe care încercau să le opreascā. Să auzi asta de la oameni care și-au condus țările a fost ca o revelație.
Substanțe noi și mai periculoase, eșecuri și abandon școlar, stigmă, închisoare pentru oameni care n-au ce să caute acolo. Eșecurile pe care le-am văzut prima oară în jurul meu la 16 și 18 ani ai mei, care în ziua de astăzi sunt principala armă în România: zeci de mii de dosare penale, sute de condamnari anual, în timp ce o dată la fiecare 7 ani, consumul de droguri aproape ca se dublează.
Am aflat de la înalți oficiali ai Națiunile Unite concluzia și alternativele: Războiul împotriva drogurilor a eșuat cu consecințe devastatoare pentru indivizii și societățile din întreaga lume și trebuie să regândim complet totul despre droguri: de la cum facem prevenția, la a nu pedepsi penal consumatorii (adică deținerea pentru consum propriu), ci a-i ajuta în diverse moduri pe cei care au nevoie, de la consum responsabil și în ultimă instanță, tratament, la a concentra resursele de forță strict asupra elitei crimei organizate. Discuțiile și măsurile sunt multe și ne-ar trebui săptămâni să le înșirăm..
Probabil ce m-a marcat cel mai tare de-a lungul anilor care au urmat a fost un discurs la care am participat, a lui Ruth Dreifuss fosta presedinta a Elveției. Întrebată de o tânără ce pot face criminologii mai mult decât să lucreze și să cerceteze, răspunsul ei a fost clar: ieșiți în față și spuneți-le tuturor oamenilor și politicienilor prin orice modalitate posibilă, că lucrurile trebuie să se schimbe radical.
Cu eșecurile simțite sau văzute personal de la 10, 12, 14, 16 și 18 ani nu am avut de ales decat sa le privesc și sa le "indur". Dar aceleași tipuri de eșecuri se petrec zilnic pentru sute și mii de oameni în România - iar problema de fapt este ca totul devine mai rău. După discursul lui Ruth Dreifuss am ales ca de oriunde as fi, am sa încep să mă lupt pentru schimbare în România.
FOTO VLAD
Am început cu video eseuri pe YouTube, am explodat în presa mainstream, m-am apucat si de TikTok și Instagram și am lucrat și cu politicieni. Am continuat și prin întâlniri în cadrul guvernului, și cu ONG-uri, și cu asociații profesionale din zona psihiatriei și psihologiei și momentan am construit o comunitate de zeci de mii de persoane.
Dar schimbarea vine greu în România, și uneori ca să faci bine, trebuie să lupți mai întâi ca să stopezi răul. Așa că ultimele mele succese, directe sau indirecte sunt decizia de desființare a Agenției Naționale Antidrog. Înainte de asta a fost convingerea guvernului să modifice celebra ordonanță de urgență care ar fi lăsat o țară întreagă fără permise de conducere, și înainte de asta am reușit să convingem miniștrii că testarea antidrog în școli ar face mai mult rău decât bine.
Misiunea mea e abia la început - să reformez tot ce ține de felul în care România previne, gestionează, tratează și combate.
Rămânem la realitatea în care consumul de substanțe îți face rău - dar te ajutăm când și dacă ai nevoie, nu te pedepsim și nu te forțăm. Încercăm să prevenim debutul consumului, dar și să reducem efectele negative ale consumului deja existent fără stigmă sau prejudecăți, ținând cont că majoritatea oamenilor vor încerca tot felul în decursul vieților lor.
Ne luptăm cu traficul de droguri, dar doar cu traficul adevărat al traficanților care transportă tone, nu grame. Și înțelegem că fiecare țară își merită pe deplin problemele pe care le are cu substanțele și mai important, că o abordare greșită bazată pe frică, pedepse și represiune va aduce doar mai multă suferință decât există deja.
Pentru cei care citesc, scriu. Pentru cei care ascultă sau privesc, filmez. Vă invit alături de mine în această misiune - găsiți argumentele, transmiteți-le mai departe și schimbați lumea din jurul vostru.
