Dumitrița Rogojinaru - De ce un show despre dreptate
Pe 8 decembrie 2023, Dumitrița Rogojinaru a deschis show-ul Oamenii Dreptății pentru cei 500 de spectatori din sală. În mai puțin de 4 minute, publicul află o poveste personală și de ce am ales să investim energie într-un format complex despre dreptate.
Spectacolul de storytelling OAMENII DREPTĂȚII 2023 a fost produs de comunitatea Leaders for Justice, formată din absolvenți ai singurului program de pregătire profesională a unei viitoare generații integre de profesioniști în justiție.
Acum câteva luni, când discutam despre cum am vrea să arate posterul pentru spectacol, prima schiță m-a făcut să mă gândesc la celebra zicală: „este nevoie de un sat ca să crești un copil.”Am fost privilegiată să cresc într-un „sat” care a luat creșterea mea foarte în serios. O comunitate mică dintr-un județ din Moldova, formată din părinți, bunici, colegi de liceu, profesori și prietenii de la scara alăturată. Ghinionul era că nu prea erau oportunități. Dar norocul este că ne aveam unii pe alții.
În vară s-au împlinit opt ani de când am ales să fac voluntariat și de când am ales să ofer înapoi comunităților care m-au crescut. Mă numesc Dumitrița Rogojinaru și bine ați venit la Oamenii Dreptății, un spectacol în care punem pe scenă povești despre dreptate. În ultimul an am lucrat cu Leaders for Justice, o comunitatea de peste 350 de membri din România și Republica Moldova. De 14 ani, avocați, judecători, procurori, ofițeri de poliție, juriști în ONG, administrația publică sau corporații, trec printr-un program de leadership menit să le reamintească și lor de ce au ales să facă ceea ce fac. De ce au un rol în a-și îmbunătăți mediul de lucru, profesia și, implicit, de a ne recâștiga încrederea. O comunitate care crede în lucrurile făcute fără laudă, din toată convingerea.
Merg în licee cu ateliere de educație juridică. Fac filme despre fața umană a justiției. Fac ghiduri pe înțelesul cetățenilor sau scot în evidență probleme reale prea puțin atinse în societate și în justiție. Și mai cred în ceva: în vulnerabilitate și în empatie și în puterea comunității. Așa am ajuns în seara asta aici. Ne-am pus împreună ideile și forțele ca să facem un spectacol în care poveștile de viață, filmele scurte, poezia și muzica live se îmbină pentru a vă da o experiență unică și irepetabilă. Pe scenă vor urca juriști, jurnaliști, antropologi, regizori sau artiști, pentru a vorbi despre dreptate și comunitate: cum ne regăsim drumul, ce presupune să oferi înapoi comunității și ce înseamnă dreptatea pentru fiecare. Uitați-vă în programul primit: imaginați-vă că este un teatru în trei acte. Copilul din interior, devenirea și comunitatea. Are materiale mai scurte, mai lungi, mai vesele sau mai triste. Poveștile din program le vom semnaliza și pe ecran. Vom fi împreună două ore jumătate și sper că veți fi generoși cu noi, mai ales că majoritatea celor pe care îi veți vedea în seara aceasta nu sunt obișnuiți cu o scenă atât de mare.
Înainte să pornim, câteva mențiuni: Spectacolul este înregistrat și momentele vor apărea online, unul câte unul, în săptămânile următoare. Vă încurajăm, totuși, să vă desprindeți de telefoane și să ne bucurăm de fiecare clipă, aici, împreună. Avem nevoie de conversații despre subiecte grele. Deși necesare ca să urnim din loc societatea în care trăim, știm că uneori este dureros de dus. în acest sens, vă anunțăm încă de pe acum, că în programul lui Tudor Giurgiu se va proiecta o serie de imagini dure, care v-ar putea afecta emoțional pe dumneavoastră sau pe cei mici prezenți în sală. Vă asigurăm că este perfect în regulă să ieșiți în foaier. Lumea se schimbă dacă avem grijă unii de alții.
Evenimentul n-ar fi fost posibil fără sprijinul Fundației Konrad Adenauer, Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est și al partenerilor: BCR, Essensys Software, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești și KPMG. Le mulțumim că au crezut în acest demers. La final, vă așteptăm în foaier, la un pahar de vin de la Domeniile Sâmburești. Până atunci, avem niște povești de spus. Deși nu mai locuiesc în orașul natal, am insistat mereu că „se poate” și acolo. Mă uit înapoi și văd tineri ca mine, cu câțiva ani mai mici, care cred cu desăvârșire și speranță în puterea comunității. Să urce în scenă Oamenii Dreptăţii.