„Înțeleg că prejudecata împotriva avocaților din oficiu are la bază greșelile și comportamentele neadecvate ale unora dintre ei, căci acestea există. Însă putem să perfecționăm acest serviciu prin crearea unor module profesionale dedicate. Și putem să fim vigilenți cu privire la derapaje: atât a avocaților cât și a organelor judiciare, și să luăm atitudine.”

„Gabriela a fost printre primii oameni care m-au întâmpinat pe holul de la intrare, unde, la o masă, stăteau alți 5 rezidenți și se uitau în gol. Nu m-a privit în ochi, dar m-a luat de mână și m-a întrebat: „Cum e afară?”

“Unde nu este o procedură administrativă, imparțială și obiectivă, înseamnă că este inutilă. Iar procedura asta inutilă, face, pe de-o parte, pentru cetățeni să aibe costuri și timp suplimentar enorm iar pentru instanțe, supraaglomerare. Iar supraaglomerarea asta a instanțelor, transformă cazurile de nedreptate mici (cum a fost cel al lui bunicu’), în neînsemnate și neimportante. “

„Doamna, tata nu vrea să o lase pe sora mea să meargă la liceu.” Restul conversației nu mai contează. Acela a fost momentul în care am știut că sămânța plantată cu 4 ani în urmă încolțise". Florin nu învățase să citească doar din orgoliu, ci pentru că înțelesese că educație îi deschide o altă poartă spre lume." Gabriela Dima a devenit profesor Teach for Romania în urmă cu 5 ani, la o clasă de a II-a din județul Călărași. Astăzi este director regional al organizației pe zona Moldova.

„După mai bine de 25 de ani de procese, în familie ne obișnuisem să primim vești proaste de la avocatul nostru: "Legea a suferit modificări succesive (...) modificările în sine fiind, pe rând, modificate". Cu timpul am devenit fascinată de litigiile strategice, mereu cu gândul la impactul extraordinar pe care l-ar putea avea asupra sistemului nostru rigid de justiție. Am început să colecționez spețe, așa cum colecționează alții timbre sau magneți de frigider.” spune Una Clara Sigheti în discursul ei de pe scena Oamenii Dreptății.

„Încă de mic am fost nevoit să dau piept cu mila celor din jur. Acea milă excesivă, neproductivă” spune Paul Bogorin în deschiderea poveștii lui de pe scena Oamenii Dreptății. Paul a terminat Facultatea de Jurnalism în Sibiu și este nevăzător. Este freelancer în radio, voiceover, producer audio și sound designer. Pe scenă l-a însoțit câinele lui, Phantom și împreună ne-au povestit despre aventurile lor prin viață.

Narcisa și-a deschis sufletul și ne-a plimbat prin povestea ei în care s-a împiedicat de multe ori de viață, dar s-a ridicat cu și mai multă ambiție. În discursul ei a vorbit despre o problemă pe care nimeni nu o pune pe tapet: cum îți gestionezi diagnosticul de infertilitate, prin câte treci și cât te costă. Urmărește pentru câteva clipe vorbele pline de vulnerabilitate ale Narcisei! . Narcisa Toderaș Alexa este avocat și antreprenor în Timișoara, membră în comunitatea Lideri pentru Justiție din 2020.

Ți-ai făcut curaj, te-ai pregătit și te-ai apucat. După care te-ai izbit de propriul tău ”Cine te crezi?!”. Cauți să fii mereu cea mai blândă versiune a ta, plină de empatie și de vorbe bune...pentru ceilalți. Niciodată pentru tine pentru că tu trebuie să fii perfect. În discursul său Cristina Badea ne-a plimbat pe cărările puterii empatiei pentru propriul sine și ne-a povestit cât de important e ca întâi de toate să fii bun tu cu tine și să te înțelegi în orice circumstanțe.

“Ce frumos ar fi dacă...”. De câte ori ți-ai spus asta, dar nu ai îndrăznit să duci scenariul până la capăt? Pentru Mihai “ce frumos ar fi dacă...” se continua cu “aș merge până la capătul lumii, în Japonia, să văd și să trăiesc tot ce până acum nu a depășit granițele imaginației”. În discursul său din 11 decembrie, Mihai ne-a spus cum și-a făcut curajul și bagajele pentru călătoria care i-a marcat viața – cum a ajuns să studieze dreptul spațial și să îmbrățișeze cultura japoneză care parcă făcuse parte din el dintotdeauna.

Dacă am răsfoi orice carte de self development, probabil din primele pagini vom fi îndemnați să ne depășim orizonturile și să pășim în afara infamei zone de confort. Poate că de multe orice ne inducem impresia că ne-am întins aripile suficient de mult și am bifat și asta. Cezara ne-a purtat prin călătoria ei în care a atins de multe ori acea graniță numită ”zonă de confort”. Uneori a fost doar o aparență mascată de liste și organizare, alte ori a fost o reușită însoțită de tahicardie și nesiguranțe. Cezara Grama e jurist, coordonator de proiecte și expert pe statul de drept în echipa Expert Forum (EFOR).

Experiențe din sala de judecată și de curs în care aplicarea dreptului în mod mecanic, corect din perspectiva respectării literei de lege, a creat victime. Raul vorbește despre convingerea sa că există o ruptură gravă între sensul dreptului și aplicarea lui, între rostirea reglementării și înțelegerea ei, între aplicarea legii unei situații juridice și rezolvarea acesteia. Liantul aceste rupturi stă în empatie, în înțelesul nevoii sociale de reglementare, în spiritul legii înaintea literei sale.

Se spune că cel mai mare rău pe care îl poate săvârși omul e furtul. Să omori înseamnă să furi o viață. Dacă îi iei cuiva ceva ce prețuiește, îi furi bucuria. Minciuna înseamnă că furi cuiva șansa la adevăr. Dar dacă furi cuiva dreptul de a fi privit cu empatie, cum poate fi definit? Dan Constantinescu ne-a pus pentru câteva clipe în papucii procurorului care își privește munca cu sufletul și care ar strecura empatia printre literele legii ne-a pus pentru câteva clipe în papucii procurorului care își privește munca cu sufletul și care ar strecura empatia printre literele legii.